Acum ninge şi e aşa frig afară…
Mă plimb pierdută prin gară
Sperând să mă urc în trenul vieţii mele,
Deşi am uitat să-mi iau bilet şi bagaje grele;
Nu sunt decât eu şi gândurile
Dincolo de zid sunt norii şi vânturile,
În gară e-aşa multă lume supărată,
Cu toţii ne-am dorii să vină trenurile o-dată.
Şi vin; trag la peron, ne urcăm
Singuri, defapt nu ştim ce căutăm;
Ajung În staţii trenurile goale,
Se urcă doar câteva persoane…
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu