Ei bine... ce simtitm cu totii la fel?? Nici macar aerul pe care-l inhalam, niici macar sentimentul de iubire, nu frica.... un singur lucru: NEPUTINTA. Nu neputinta aia pe care o au toti mosii si babele alea imputite.. si neputinta aia care se manifesta prin nesuportare.. Cand nu poti sa mai suporti ceva, cand iti vine sa-ti dai dracu cu ceva in cap, sa te arunci de la balcon, sa fugi de-acasa, sa te-mpusti, sa orice numai ca sa scapi de tot felul....
Ei bine... sa recunoastem ca nu foarte multi stiu ce inseamna. Majoritatea din cunostintele mele - dar nu prietenii mei!- traiesc in puf cu parintii care n-au timp de ei si atunci au un sofer care-i duc pe unde vor si pe adultii aia "responsabili" ii doare undeva... asta-i crudul deci neprajitul adevar... Au bani, ca de aia mucesc.. (sau ma rog) toata ziua si copii lor au timp liber in care nu fac mai nimic, o droaie de bani cu casre nu stiu ce sa faca si nu acumuleaza nicio experientza, nicio lectie de viatza pt ca NU TRAIESC NIMIC.....
Mai exista si cativa care trec poate prin prea multe... dar si cei care sunt moderati.... Eu nu stiu unde ma inscriu.. si nici nu vreau sa vorbesc despre mine.... Ci despre general, despre un sector, mare sau mic, care vrea acelasi lucru... Sa vedem...
De cate ori n-ati deschis un caiet plin de coli albe in care ati inceput sa scrieti scrisori pe care nu le veti trimite vreodata (arssura - scrisoare. click aici), de cate ori nu v-ati uitat in jos de la balcon si v-ati imaginat intins pe asfaltul ud de la ploaie? De cate ori nu v-ati facut ghizdanul cu haine si ati vrut sa iesiti pe usa.. dar n-ati putut... Ati inceput sa plangeti si v-ati dat seama ca sunteti inutili... Bun de nimic. Buni de.. blamat... Tapi ispasitori.. cam asta au ajusn unii dintre noi.... De cate ori n-ati pus pe repeat niste melodii care pt voi insemna totul, copii imbatraniti de timp (click aici) ce am ajuns cu totii... De cate nu ori nu v-ati fi dorit sa nu va fi nascut? Nu fi crescut.. Sa fi ramas copilasul ala de 5 ani care nu stie ca traieste, fata de care toti sunt draguti, copilasul care sta cu ai lui si e fericit, copilasu lcare nu stie ce e viata, nu stie cum poate fi... Si nu vreau sa stiu ce mai urmeaza.... De cate ori nu v-ati dorit o singura persoana sa aveti... Un prieten adevarat.. de cate ori nu v-ati dorit sa fiti imbratisati de cineva drag si sa vi se spuna "e totul bine"? De cate ori n-ati fi dat orice pt o singura ora de liniste, de atmosfera calma, de iubire, de incredere...? De cate ori?.... De nenumarate....
De ce sa ne facem atatea probleme? Parintii nu stiu tot ce gandim si nu vor sti vreodata... Majoritatea tinem ascunse sentimentele mai rau ca dosarele X, pt ca nu inteleg... Diferentele dintre generatii sunt, de obicei, mult prea mari ca sa fie intelese.... Mult prea mari ca sa fie suportate.... Intr-un timp ma gandeam sa facem doua lumi: sa separam copii de parinti si sa traim singuri singurei... dar am descoperit cu timpul ca dragii parinti sunt bunii nostrii fondatori.... recunoasteti ca e singurul lucru care ne trebuie de la ei: bani pt ca sa ajungem la un nivel la care vom da de banii nostrii. Pt ca de ajutor, multi dintre noi, cel putin, nu primesc.. decat certuri, vina e a copilului orice-ar fi si totate astea, in loc sa ne ajute cu ceva, ne blameaza, ne tin morala da un sfat din pula dupa ureche ca... au uitat tot invartindu-se in moduri simple de-a da vina pe noi, s-au ametit in cautarea de motive pt care tot noi am fi vinovati.. Si chiar daca suntem, daca cerem ajutorul - e clar ca ne-am dat seama a cui vina e.. deci mai bine dau un sfat si tac in plm din gura!:|.. dar nu... ei prefera varianta cu morala ....
Dar oricum... pana la urma sentimentele nu se explica ci se simt, deci nu prea am ce explica defapt ;).... In fineee......
pwpa ZuZuCa >:D< :*
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu