luni, 27 septembrie 2010

cu sau fara sens

Stau acuma prinsa in versurile catorva melodii, intr-o situatie urata.. Pe langa plictiseala de baza pluteste sentimentul acela de nervi provocat din cauza cuiva care nu te lasa sa vezi ca recunoaste ca ai dreptate... Sau ceva la modu asta..

Daca ati asculta Cinema Bizarre - Silent Scream [link] sau It's Over [link] ... sau Cherish - unnapriciated [link] o sa va puteti face o idee despre ce vorbesc...

Stau si mi-aduc aminte cand mergeam pe strada cu ochii infipti in asfalt si singurul lucru care ma putea distrage era o voce... O voce pe care nu o mai aud de mult in acel context.. O voce care a disparut... S-a schimbat... S-a transformat in ceva urat.. intr-o hidosenie...

Mi-aduc aminte zilele alea cand nu faceam decat sa stau... sa pierd timpul si un singur lucru sa ma distraga de la leneveala mea.. un telefon... Un telefon care si acum suna... dar e urat.. e rece.. e distant.. E diferit..... S-a shicmbat. ...

Si zilele cand incercam sa fac totul perfect, aveam nervi ca nu era asa... si un singur lucru ma linistea.. o vorba... care acum.. a tacut. 

Am pierdut atat de multe in cativa ani de zile... si mai ales in ultimul an.. cat nu cred ca ar putea pierde cineva vreodata...

Am pierdut ceea ce aveam mai depret si sta doare cel mai tare... Am pierdut realitatea si ma imbat acum din amintiri care nu ma fac decat sa plang... de fericire ca am trait in modul ala... dar de tristrete ca, intr-o fractiune de secunda, am pierdut tot... Am pierdut puterea de a uita, puterea de a spune nu, puterea de a da la o parte ceea ce ma deranjeaza... Am pierdut cel mai de pret lucru... Am pierdut sentimentele... Am ramas de gheata in ultimul timp... Am ramas de gheata fata de persone care sunt dezamagite din cauza asta... Si mi-e urat sa spun, dar regret atat de mult.... Atat de mult faptul ca m-am pierdut... Si i-am pierdut si pe ei...  

Am citit mai zielel trecute un blog, nu coteaza, scris de cineva care, trebuie sa recunosc... s-a schimbat.... mult.. Foarte mult... Si postarea aia m-a lasat rece pe moment.. dar m-am adus aminte de ea azi noapte si mi-am zis "bai, dar asa e, are dreptate!".. totul se lega de a fi tu si de a nu mai avea atat orgoliu cat sa nu recunosti cacaturile pe care le-ai facut.. si asa e... God bless it, asa e... Si tot gandindu-ma eu la asta... mi-am regasit in calculator melodiile alea si acum nu fac decat sa-mi aduc aminte...


Majoritatea stiu despre ce e vorba.. Despre cate am pierdut si ce nimic am castigat. Am castigat ce... Un `fel de-a fi` acceptat poate mai de multi dar mi-am pierdut calitatea de baza - eu...... Si oricat mi-as dori sa-mi revin... nu mai pot... Eu nu mai stiu ce am fost.... Iar singura persoana care mi-ar putea aduce aminte.. Nu mai.. nu.. nu mai stie nici ea... Adica... a uitat.. S-a dezobisnuit ca eu sa fiu Aexandra... acum sunt ''nebuna aia`''... And this sometimes is so God damn cool but sometimes so God damn hurts. And it hurts deep inside as I stay for hours crying thinking just like "Fuck'em stupid persons which had told me it's wright to be like I am now"... "Fuck'em"... Am incercat sa le-o platesc... dar nu... n-a mers....


Incerc mai nou sa ies din lanturile milei, din lanturile unor sentimente injositoare defapt... care n-au legatura cu iubirea sau fericirea... ci au legatura cu mila... si asta e injositor... Lanturile astea au un lacat. Lacatul nu are cheie. Lacatul nu se poate decat sparge, iar piatra menita lui este moartea. Nu pot scapa de sentimentul ala orice as face... Orice alta preocupare mi-as gasi, nu... nu merge... E inca acolo, intr-uncoltisor... si cand mi-e lumea mai draga se foieste un pic si strica tot. Oricat as iubi, oricat de fericita as fi pt niste nimicuri... neaah... nu se poate. E prea crud... Si injostior. Asta e cuvantul cel mai potrivit: injositor. Ce-i drept, macar stiu un lucru - sentimentul acesta hidos n use amesteca cu altele. Daca iubesc, iubesc, daca sunt fericita, sunt fericita, daca plang, plang... mila mea nu este decat ceva ce ma face sa ma simt jalnic. Penibil. Urat.


In fine, asta e o postare cu, sau fara sens... cert e ca este o postare facuta cu scopul de a ma face sa dorm la noapte... dar nu, nu cred.... mi-a pierit si somnul acela frumos, plin de vise... nu... e un somn dur, un somn negru, un somn incetosat din care te trezesi buimac, ca beat, impleticindu-ti-se picioarele te ridici din pat si spui "futu-i mortii ma-sii de zi".... 

ALLEb.ZuZuCa

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu