Zambet. Zambet fals ce ascunde tristete. Ras. Ras fals ce ascunde tristete. Plans. Plans fals ce ascunde fericire..?! Oare s epoate? Oare eposibil sa plangem doar ca sa ascundem o bucurie imensa? Nu! De ce? Zambim ca sa mascam faptul ca suntem tristi. De ce nimeni nu plange ca sa-si ascunda fericirea?
Raspuns: Pentru ca bucuria e ceva frumos.
Dar tristetea de ce n-ar fi? Hai sa tratam si tristetea ca pe ceva frumos - hai sa cautam partea frumoasa a tristetii - generalizand: HAI SA GASIM PARTILE FRUMOASE ALE URATULUI. Sa rescriem "Flori de Mucigai" ale lui Tudor Arghezi. V-ati lasa intr-o astfel de experienta? V-ati lasa prinsi de o asemenea idee? Eu m0-as incumeta sa gasesc ceva frumos in urat. In senstimente grele sa gasesc ceva frumos.
Tristetea: plangi. O lacrima - cristalina. Se scurge usor pe obrazul obosit, arata ca e greu. Hai sa spunem ca tristetea e ca o lacrima. Apare... se "deruleaza"... si dispare. Lasa urme, ce-i drept - amintiri. Defapt asta si e adevarat, n-am descoperit roata! =d>.
De ce sa credem ca nu exista frumos in urat?! De ce suntem pesimisti? Viata nu trebuie sa fie roz, e clar - dar trebuie sa ne placa - iar gusturile nu se discuta, asa ca hai sa recunostem ca si ceva urat, in termeni conventionali, noua poate sa ni se pare frumos.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu