[text scris alaltaieri, marti 25 ianuarie 2011 - cand, venind seara catre casa, uitandu-ma pe geam din autobuz, am vazut ceva ce m-a lasat foarte trista - postat azi :d]
Unde a fugit toata culoarea? Unde-a disparut zambetul si fericirea? unde s-a ascuns speranta?
Atata gri ce-a invadat strazile, blocurile, oamenii si sufletele lor. Atata durere, atata grija, atata ura pluteste in aer impreuna cu oxigenul. Atatia adolescenti, adulti si oameni in varsta merg cu capul plecat pe strada, ingandurati, cu o tigare fumeganda. Copii mici plang in bratele mamelor lor fara motiv, atatia oameni se chinuie sa-si duca zilele.
A pierit interesul pentru orice, a pierit ambitia, a pierit, defapt, dorinta. Au demarat, de mult, si s-au pierdut pe undeva pe drum. S-au dizolvat, acum e ca si cum n-ar fi existat.
Multiple opere de arta mucegaiesc in biblioteci, sali de pictura si pe discuri. Superbe novele si romane sunt necunoscute zilei de azi caci pe nimeni nu mai intereseaza, la fel multele tablouri si muzica cu adevarat buna. Au disparut in atmosfera importante piese de arta pentru ca nimeni nu le mai cunoaste.
Minulescu vorbea intr-o poezie despre ploaie, cea de afara ce s-a transformat astazi intr-una ce cade in sufletele noastre.
"Si ploua gris ca-ntr-o estampa japoneza".....
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu