Scurt tratat despre sistemul de invatamant

Nebunia din sistemul de invatamant. E mare, foarte mare. Poate, defapt sigur, nu din cauza profesorilor in sine, ci din cauza modului in care sunt obligati sa lucreze si a conditiilor. Sunt si ei oameni si normal ca vor ceva mai bun. Unde gresesc ei e ca „isi varsa nervii” asupra elevilor – si chiar nu e vina noastra ca au ei salarii mici, ca e conducerea asa proasta, noi nici macar nu votam!
In orice caz, nu pe profesori ii blamez eu acum, ci pe mascaricii care ne conduc frumoasa tara. Ipocritii care fac totul incat lor sa le fie bine si noua nu. „noua” fiind toata lumea. Dar nici atat de general nu vreau sa vorbesc. Vreau sa particularizez si sa spun ceva despre „iubitul” minister al educatiei si cercetarii (si posibil actual si al sportului). De ce il injur? Nu pentru ca am note proaste sau liceul meu e intr-o conditie najpa (nu este niciuna, dar ca idee, ipotetic vorbind), ci pentru ca ceea ce suntem noi pusi sa facem e mai mult decat o aberatie – e o mare prostie.
Acum vreo 3 ani am avut de ales un optional intre matematica si sport. Bine-nteles, majoritate am zis ca mate, dar nu se stie prin ce „minune” ne-am trezit ca avem 3 ore de sport pe sapatamana, din care una optional. In fine, parintii au spus ca daca tot e optional, unii vor sa participe la ora, da` te pui cu profii?! De atunci m-am gandit ca tot ce tine de aptitudini ar trebui sa fie optional, adica cine vrea face, cine nu – nu, pentru ca depinde de fiecare persoana in parte. Am si spus lucrul asta, dar „mi s-a-nchis gura” cum ca nu am eu dreptul sa comentez apropo la ce fac si ce nu in scoala. Am zis bine, o-nghit si p-asta.
Acum insa „mi-a revenit” problema. Si inca cum! Astazi imi venea sa fac crima. Totul e foarte ok cu liceul meu, pana vine vorba de obligatii. Sunt ok cu ideea ca exista reguli (akka uniforme, o prestatie oracare, invatati luati note buna, nu – nu, comportament), dar nu suport ideea ca ma obliga sa fac ceva ce tine strict de dispozitia mea si de imaginatia de care dispun. Nu zic ca nu am imaginatie, chiar cred ca am, dar nu vorbesc numai de mine. „Eu” in aceste randuri vrea sa fie orice elev. „Ia creionu` ala si deseneaza!”, „deseneaza si taci!” – ce pnm replici sunt astea?!
Poate unii credeti ca aberez, dar vorbesc serios. Cum sa ma oblige cineva sa desenez?! Si nu dau vina pe profesor, ca ala isi are ora si rubrica in catalog pe care trebuie s-o completeze. Vorbesc de mega-cretinul care a facut desenul, muzica sau religia materii obligatorii. De desen sau muzica oricum o dai n-ai cum sa scapi, iar astea sunt materii, defapt subiecte, care tin strict de inclinatiile elevului. De religie mai esti „un pic” catolic, „un pic” ateu, dar daca tu, in acte, esti trecut „ortodox”, apai te traznesc astia cu toate povestiile de cacat gen Iisus care a facut si-a dres si blah blah blah. Eu, personal, sunt ortodox in acte, da` ma…dau d-o parte cand vine vorba de practica. Nu mi se par normale aberatiile despre apa transformata-n vin si chestii gen, care nu sunt minuni, ci pur si simplu energie. Eu nu neg ca Hristos a existat, nu neg c-au vrut sa-l omoare cand s-a nascut, nu-i neg nici macar „minunile”, nu neg modul in care a murit si c-a inviat. Neg insa faptul ca „trei magi de la rasarit se ghidau dup-o stea” si nu pot sa suport faptul ca o groaza de lume le crede minuni si nu intelege ca Iisus ndoar „manuia” foarte (dus la extrem) de bine energia. Asa a schimbat aba in vin, a mers pe apa, a inviat. Iar in d-zeu n-am nici un fel de incredere. Ce e, un mosulet cu barba? Hai frate, sa lasam povestiile astea de nimic! Ne mintim singuri si-mi vine sa mor cand vad ca atata lume chiar crede. Invatati, sau descoperiti, ceea ce inseamna energie, lucrati mult (foarte mult) cu ea si o sa fiti si voi un Iisus.
Acum, scriind, imi place sa ma gandesc cati ma-njura si ma blesteama ca fac asa „blasfemie” permintandu-mi sa spun lucrurile astea despre religie. Chiar nu-mi pasa, daca asa multa lume se minte, n-am de gand sa fiu printre ei. Dac-as fi singura, as mai zice – dar nu sunt! Cred in lucruri dovedite, pana la urma, asa ca….
Oricum, asta a fost o exemplificare (cam lunga – si aici voi spuneti „creeeezi?!:-w”) a faptului ca suntem obligati sa facem ceva ce e mult prea personal ca sa fie materie scolara. Hai ca desenul si muzica… nah, iti mai face un prieten care deseneaza bine tema, la muzica mai spargi un geam ceva, sau ai note najpa. Dar de ce sa iti afectezi, practic, viitorul cu niste note proaste la niste materii care tin numai de aptitudinile tale. Si religia?! Nu ma face pe mine sa Cred o ora de religie. Deloc. Dar in schimb trebuie sa-mi bat capul cu povesti si sa imi pierd 50 minute pe saptamana enervandu-ma ca trebuie sa invat niste aberatii imense, sau, mai bine zis, sa invat un adevar spus printr-o minciuna. De ce nu ne spune asta – Iisus era un el care lucra f bine cu energii si facea tot felu de lucruri.
Si pe cine putem noi (ca nu-s sigur singura cu parerea asta) injura? Pe idiotii care le-au facut materii scolare pe aceste tampe „subiecte”.

In fine, nu schimb nimic ca am scris asta, dar….. cine stie…. Poate candva – si mai mult ca sigur cand n-o sa mai fiu eleva sau studenta – lucrurile se vor „zdruncina” si se vor aseza altfel.
Pana atunci, suferim, dragilor (nu chiar suferim, dar nah.. „suntem deranjati de situatia asta”, mai clar).

Pupa ZuZuCa

PS: NU O LUATI IN NUME DE RAU, CEI CARE CHIAR RCEDETI IN RELIGIE SI ASTEA! E DOAR O PARERE, A MAI MULTORA, DAR PARERE. NU CREDETI CA JUDEC OAMENII DUPA ASTA, NU, NU O FACM - multumesc.