duminică, 15 mai 2011

O motocicleta parcata sub stele Mircea Cartarescu

Sunt o motocicleta parcata sub stele, lânga vitrina magazinului

de reparat televizoare, din gang vine curent, sunt palida, slabita.

în magazin au lasat un bec aprins, asa ca vreo doua tuburi 14314m128o catodice ghivece cu asparagus si cactusi, rafturi de cornier întesate de carcase

de televizor, casete AGFA si cabluri lucesc tulbure, îmi populeaza singuratatea.

caci ma simt singura.

în oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,

aburesc stelele în roiuri globulare, îsi trimit gâfâitul radiosursele toate îndepartându-se-n fuga, ca niste criminali de la locul faptei lasând o dâra de sânge în urma.

ce liniste. câteodata ma-ntreb

ce-o însemna sa faci dragoste, caci ei vorbesc doar de asta. în fiecare

sâmbata ei ma încaleca

si ma târasc pe sosele, vad dealurile, norii, soarele

picaturile de ploaie, copacii încurcându-se-n curcubeu...

ah, cilindrii mei îmi ticaie nebuneste, atunci chiar simt ca traiesc,

ei întra în motel si fac dragoste.

ei sunt Stapânii si se simt liberi.

dar cum poate fi cineva liber când e facut din celule ?

... si înapoi în gang, lânga vreo dacie prafuita,

mi-e sete de dragoste, daca as putea iubi macar vreun stecker cu

prelungitor din vitrina asta.

mi-as luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea

si dac-as avea degete, dac-as putea sa traiesc

macar si în câmpul bioelectric al cactusului...

curând, curând o sa mor si n-am facut nimic în lumea asta,

or sa ma arunce la fiare vechi or sa îmi crape farul si becul ars o sa-mi atârne de doua firisoare

de lita

toata viata i-am ajutat pe altii sa faca dragoste

iar eu o sa mor printre bobine, magneti si ciulini.

sunt o motocicleta parcata sub stele.

dimineata or sa ma-ncalece iar, or sa-mi suceasca ghidonul,

or sa ma ambreieze si iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roscovane,

printre muntii albastri prin depresiuni strabatute de râuri

printre pasajele de cale ferata, prin orase de provincie cristaline rulând contra vântului prin stropii de ploaie si gazul de esapament mâncând kilometrii. asta o însemna sa faci dragoste ?

oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea. pentru asta merita sa fii singur.







[pt ca este foaaaarte tare ;)]

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu