ooof, maine (defapt azi, ca e nearly00.00o'clock) plec la mare. Tabară la actorie, Costinesti. Să vedem cum o fi, nu.l cunosc decât pe Alex şi suntem 11 care mergem. Restu sunt din altă grupă. În fine, nu cred că vă pasă vouă ce face muşchiuleţul meu, ci aţi vrea sa vedeţi ceva interesant. Fapt pt care am să.ncerc să mă gândesc şi astfel să.mi explic care.i treaba cu nebunia. Toţi îi 'alintăm' pe unii spunându.le nebuni, uneori e chiar sexy cuvântu asta. Dar vă imaginaţi cum o persoana căreia îi ziceaţi din prietenie şi drag 'eşti neboon', chiar să o ia razna puţin puţin mai mult de tot?
Un lucru pe care nu.l inghit şi pt care.aş face crimă este să.mi văd prietenii sau fraţii din copilărie supăraţi sau vreun sentiment adiacent. Asta până acum câteva ore când am adăugat la 'listă' şi 'nebunia'. Da. Nebunia.
Nu numai că nu vreau să vă explic, dar nici n.aş şti cum.
Sentimentul pe care l.am gustat şi e dezgustator e cam aşa: cel/a mai bun/a prieten/a, lângă care.ai stat poate nu mult timp, dar aţi trecut prin multe pleacă, iar în locul lui/ei vine mama cu care nu te înţelegi absolut deloc. Genial, mirific, fascinant, greţos.
Mă rog, nu pot să dau detalii şi mai rău vă enervez că nu vă spun nimic.
Ideea e ca atunci cand cineva 'imi ajută' vreun prieten să se simtă jalnic (etc) are de ales între a se lăsa de 'hobbiu' ăsta, a găsi un motiv într.adevăr bun şi a se pune cu mine.
nu stiu cum sa iti trag acest semnal de alarma dar...(!)... "E ceva ce trebuie sa imi spui?!"
RăspundeţiŞtergerenu stiu cum sa iti trag acest semnal de alarma dar...(!)... "E ceva ce trebuie sa imi spui?!"