marți, 30 august 2011

X, Y si Universul paralel

Cum se schimba oameni. Si ce rai pot fi... da, oamenii pot fi foarte, foarte rai! De ce? Habar n-am, ca asa i-a facut mama lor ntura, nu stiu, de ce nu?
Oamenii sunt rai pt ca nu fac decat sa-si vada propriul interes si nu le mai pasa pe cine sau ce mai afecteaza activitatile lor. Ii doare undeva daca, incercand sa ajunga unde vor, ranesc pe cineva (moral vorbind) sau daca, poate, lucrul pe care il vor (sau pozitia intr-o societate redusa) nu li se cuvine si este altcineva care o merita pe drept (si stang, pt cei mai glumeti). Dau din coate sa-si faca loc, sa apuce macar cu un deget ceea ce-si doresc... Da, de aia sunt oamenii rai, clar.
Dar mai sunt oameni care sunt rai si n-au niciunde vor sa ajunga. Sunt pur si simplu... rai. Astfel de oameni se gasesc la varste intre 5 si 160 de ani. Sunt cei care-si construiesc un Univers al lor si numai al lor, in care intra toti cei pe care-i cunosc, dar ei nu stiu. Acestia creeaza in Universul lor situatii si emotii, sentimente, le atribuie celor cunoscuti tot situatii si sentimente, emotii si apoi le transpun in realitatea comuna. Ca sa fie mai explicit, fiti atenti:
X este cel care are un Univers numai al lui, Y este un prieten foarte bun al lui X, A si B sunt parintii lui X, iar Z sunt cei pe care-i mai cunoaste X. Uitati dialog, in care X vine la Y si-i spune: "Frate, mi s-a luat! Ai mei ma fut la cap si pe mine ma doare-n cur, nu mai pot, m-am saturat sa ma tot cert cu ei!". Y incearca sa-l linisteasca: "Da, dar haide ca uite, toti Z sunt prieteni cu tine, sunt langa tine...", dar X e clar: "Nu! Toti imi vor raul, toti sunt impotriva mea! E un complot!", replica la care Y nu mai stie ce sa spuna. Se duce acasa si se tot gandeste cum sa-l ajute pe X prietenul lui. Si se tot gandeste.... mai vorbeste si cu anumiti Z si ajunge la o concluzie trista.... Se duce la X si ii spune: "Uite ce e, daca tu iti faci singur un Univers paralel, nu e problema mea! Dar nu-mi impuia mie capu` cum ca toti iti vor rau si e face complot anti-X, ca ai innebunit! Eu nu te mai suport! Ori intri in realitatea asta normala, colectiva, ori du-te naibii in Universu` tau si ramai acolo!"...... Replica la care X se supara, zice ca Y e un rau, un idiot, ca si el ii vrea raul.... Si asa ramane situatia....
Dar Y inca spera ca X sa-si revina....

Ei si rautatea asta adoptata din Universul propriu al cuiva, il face sa nu mai gandeasca logic, face acuzatii "pe aiurea" si se duc naibii toate prieteniile lui cu oricine, i se va duce naibii toata viata, pt ca nimeni nu suporta s aaiba alaturi (ca prieten sau alte alea) pe cineva care traieste intr-un Univers al lui si atat.

Asa ca, dragii mei, trageti voi concluzii si tineti-va departe de-a va creea propria voastra lume pe care s-o aduceti in realitate, pt ca nu e rau sa ai o lume a ta... si eu am, dar nu o aduc in realitate sustinand ca tot ce fac eu acolo (in lumea mea) se intampla si-n realitate. Ar fi prea urat din partea mea.... dar si a ta!

luni, 29 august 2011

O poveste aurie

E noapte afară

Iar norii se sfâşie-n bucăţi,

Un fulger separă

Cerul in două imense părţi;

Mă uitam pe geam

Când totul s-a întâmplat

Stăteam şi plângeam,

Nu puteam să stau în pat;

Mă gândeam la tine

În bezna adâncă din noapte

Ştiam că nu e bine,

Dar te iubeam peste poate,

Visam îndelung la o poveste

Poate chiar fără de sfârşit,

Îmi amintesc şi dorinţa-mi creşte

Să amân timpul ce-a venit;

Ştiam atunci că insistam, fără să fi vrut,

Dar renunţasem să gândesc,

Ştiu acum, trebuia de-atunci să fi putut,

Să renunţ la ceea ce iubesc;

Şi stând aşa, văd din întâmplare,

Pe cer, o imagine aşternută,

Atât de dureroasă şi înfiorătoare

Pecât împlinirea arzător vrută.

Norii se sfâşie-n bucăţi,

Un fulger separă

Cerul in două imense părţi;

Cand te-am întâlnit pentru prima oară,

Mi-ai luminat un zâmbet,

Dar, mi-ai impărţit viaţa

În durere şi ură

Şi dragoste pură.

Şi jumătate de cer plângea,

Iar cealaltă zâmbea,

Jumătate de cer visa,

Iar cealaltă aduna

Orele de la apus –

La rasarit.

Şi jumătate din mine plangea,

Iar cealaltă zâmbea,

Jumătate din mine visa,

Iar cealaltă aduna

Zilele de când te-am cunoscut –

Pâna când te voi uita.

Dar oare te voi uita?

Voi uita iubirea mea?

Mă uit pe geam

Când totul se întâmplat

Stau şi plâng,

Nu pot să stau în pat;

Şi stau;

Scriind o teorie

Despre o dorită iubire,

O poveste aurie,

Numai despre mahnire...

In umbra umbrei mele

În umbra umbrei mele mă regăsesc

Stând pe malul unei ape

Lângă atâtea cruci îngheţate

Lângă umbra umbrei mele

Ducând dorul iubirii grele

Spânzurată de crucea de lângă mine

La fel ca binele ce nu mai vine;

În umbra umbrei mele mă regăsesc

Într-un peisaj macabru de neînţeles

Lângă feţe neuitate pozate

Lângă imagini colorate

Visând iubirea perfectă

Trăind viaţa defectă;

La fel ca binele ce nu mai vine;

În umbra umbrei mele mă regăsesc

Lângă un pom îmbătrânit de timp

Trăind acelaşi anotimp

Trezindu-se ameţit, nelămurit

De ce viaţa asta l-a mâhnit?

În umbra umbrei sale încă trăieşte

În viaţa sa nimic nou nu găseşte...

În umbra umbrei mele rămân gânditoare

De ce atâtea vorbe ascunse, de ce oare?

Pt totdeauna!

Am iubit o data, si mai iubesc si acum...

Iubesc acum, si voi iubi si alta-data

Si voi iubii mereu, pentru ca fericirea

Este acolo intr-un coltisor...

My Life-fight

I’m gonna begin a fight

I’m gonna start it at night

I’m gonna kill myself

And send me to other place;

I’m gonna sing all night long

And do a new thing wrong,

Gonna built up a disaster

And turn me up in a monster;

I’m gonna begin to cry along

And never gonna forget my song,

I’m gonna love even through death

All the people I have ever met;

I’m gonna be me for the rest of my life

And gonna regret the use of this knife,

I’m gonna make me die

`Cuz I can’t move on and cry;

I’m not gonna regret one day

All the pain I ever paid

For the wrong thing’s I’ve done

And the shit I’ve just become;

I’m gonna just start that fight

I’m gonna let it be at midnight,

I’m gonna let me die

And end this life of cry…..

sâmbătă, 27 august 2011

Limbajul femeilor

Da = Nu
Nu = Da
Poate = Nu Imi pare rau = Iti va parea rau
Avem nevoie = Vreau
Este decizia ta = Vei plati pentru asta mai tarziu
Trebuie sa vorbim = Trebuie sa ma plang
Sigur, cum zici tu = Nu vreau
Nu sunt suparata = Bineinteles ca sunt suparata , idiotule !
Esti foarte atent in seara aceasta = Nu te gandesti decat la sex ?
Ma iubesti ? = Iti voi cere ceva scump
Cat de mult ma iubesti ? = Am facut ceva ce sigur nu-ti va placea !
Trebuie sa inveti sa comunici = Fii doar de acord cu mine !
Nimic = Totul
Totul = Sindromul premenstrual isi face de cap
Chiar nimic = Doar ca esti un prost

duminică, 21 august 2011

Deranjant

Cand n-ai sa ma mai vezi langa tine-n pat
Sa nu-ndraznesti sa-ntrebi ce s-a-ntamplat,
Sa nu-mi scoti poza din sertar
Cu un sentiment vulgar -
C-am plecat fara sa te-anunt,
Caci in minte n-am uitat sa te denunt
Drept cea mai frumoasa minciuna
Acum sub o mormantala cununa.
........................................
Te vad acum la brat cu ea,
Te-aud spunandu-i "iubita mea"
Si nu stiu sigur ce ma deranjeaza:
Ca o iubesti cand ea cu altii flirteaza,
Sau ca m-ai uitat pe mine-ntr-o poza
Si s-a ofilit a noastra roza?



sâmbătă, 20 august 2011

You don't wanna mess with me 2night!




'Cuz I'm not here for your entertainment! No!, I'm not for that, baby! It's just u and ur hand 2night!




Cersesc

M-am apucat de cersit.
Cersesc.
Cersesc de la o stea fericire.
Cersesc de la o zana un zambet.
Cersesc in tacerea unui urlet
De la o frumoasa, iubire.
Cersesc continuu si nu ma voi opri
Pana 'napoi te voi primi.

Pentru ca prea tarziu am realizat
Iubirea ta ce s-a fumat,
Dar aprinde-ti inca o tigare
Pentru mine!


[is there an excuse if I'll tell you I quit smoking? Well.... yes!]


Am fost rugata sa postez asta aici, nu ma deranjeaza, ok, o postez... dar chiar m-am lasat de fumat asa ceva ;). C'ya soon, friendship is not about us, but about me and you - separated! :),

ZuZuCa......

sâmbătă, 6 august 2011

Voltaj - Vara Trecuta, versuri

Nu tin minte s-o fi pus pe blog.


"mersi!"

Ti-am lasat privirea
Sa-mi calauzeasca amintirea,
Ti-am lasat ochii verzi, in poza,
In evidenta, ca pe cea mai frumoasa roza.


Cum scria Eminescu, "Mi-aduc aminte cum pe-atunci,/ Cand ne plimbam prin vai si lunci" mi-aduc si eu aminte "cum pe-atunci" si "ce pe-atunci", ce-i drept. Si nu stiu sigur daca-mi pare rau, sau bine, sau daca mi-e indiferent. Un singur lucru clar il stiu... N-are sa se-ntoarca vreodata. Nimic. Nu timpul, nu situatia aceea, nu sentimentul, nu... Nimic. De ce? De rau ce e? Nu, ci pt ca, defapt, greu de recunoscut dar adevarat, nu mai este vrut, nu mai sunt vrute. E greu sa recunosti ceva ce-ai vrea din tot sufletul sa nufie adevarat, de multe ori te minti ca inca exista sentimente si ca altii mint, dar nu, mai!, nu! In niciun caz. Vine timpul in care trebuie s-arunci un ochi pozei, sa te uiti la tine in oglinda si sa-ti spui "asta nu!". "Daca pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vi, Am sti iar ce gandeam cand eram copii; Probabil poza ta Din rama ti-ar sopti 'Sti, nu esti ce-mi doream sa fi'" (ombladon). Dar Asta este, pozele inramate (sau nu) nu vorbesc, doar te ranesc la amintirea 'celor timpuri. Nu exista antidot, poate ca nici nu trebuie sa existe. Viata e frumoasa tocmai prin cat te chinuie. Desi e trist la auz, e frumos. E in ceata chestia asta dar eu o simt adevarata.
Sunt multe lucruri triste-n viata care, pana la urma, ne plac. Desi nu recunoastem - ne plac. Eu am recunoscut ca-mi place complicatul. Asta este, nu am sa neg acum.... Dar sunt clipe (si inca prea multe) in care mi-as dori al dracu de mult ca acest complicat sa devina simplu, dar adevarat. Oare sa conteze despre ce vorbesc? N-are de ce sa conteze, cineva spunea: "Lumea minte. Minte mult, dar nu poti s-o obligi sa spuna adevarul daca nu vrea." ... Deci de ce sa ma chinui, cand are atata dreptate?
Asa ca las lumea asta sa minta in continuare, desi eu stiu adevarul - este evident.... Dar o las.... in minciuna, pt ca asa isi doreste si, intr-un final, poate asa este mai bine...





Cred.

Cred la felde mult cum cred ca muzica este tot ce ma mai tine-n viata. Poa` sa zica cine vrea ce vrea, dar fara muzica eu n-as mai rezista (si nu sunt singura, va asigur). Mi-e sila de ceea ce patesc acum, nu doar cu pers din afara "mea", dar cu persoane care-ar fi trebuit sa-mi fie atat de aproape, cand ele sunt atat de departe. Defapt ea, e una singura. Dar ce importa asta? Daca nici Ea (si da, e o femeie...) nu-mi sta aproape, de ce sa ma mai plang de altii? "sunt o mie de ganduri, ce ma duc la tine mereu..." Asa si?! Ce rezolv?! A, da, imi mai fac putin nervi. Njpa.

Poate totul e roz, defapt. Adica, invinuiesc pe altii ca-si creeaza universuri paralele si le transpun in realitate.... Dar eu am fost de mult mancata de-o gaura neagra si aruncata intr-un univers al meu.... Un univers mai trsist, ce-i drept..... Un univers facut doar din amintiri si nimic mai mult..... Am zis mersi, la un moment dat, ca sunt acolo.... Acum mi-as dori sa-i dau foc. Dar nu pot.


Traiesc.

Ca o fi de bine sau nu, asta ramane de vazut.... Dar, daca tot e plin de amintiri.... mi-aduc aminte cum de-am fost aruncata-n Universul asta... Si doar pt clipa 'ceea mi-as dori sa dau timpu`-napoi, pt o singura clipa. Si-am sa zic "mersi!" .



marți, 2 august 2011

Parşivenia doare

Ma sperie omul. Ma sperie. Omul in general, da. Omul care pot fi eu, tu, el sau ea. Cel mai dur e tipul de om ''geaman'', cel cu doua fete. Dar nu in sensul de barfitor, de data asta.
E ciudat sa fi, poate nu rau in adevaratul sens al cuvantului, dar mai dur si parsiv cu toata lumea, doar cu o singura persoana sa fi exact opusul. Sa.i faci c*c*turi maica.tii, sor.tii dar nepoata.tii sa.i fi alaturi si sa o ajuti, s.o.ntelegi fara doar&poate, sa te sune la orice ora, oriunde.ai fi, sa.ti s puna, poate, niste prostii. Dar tu sa.ntelegi ca alea.s importante pt ea, oricat de banale.ar parea pt altii.
Si dintr.o data sa pici. Te.mbolnavesti si.ntr.o luna doua te trezesti ca ti s.a facut certificat de gandicap, ca ai ciroza si ca o duci greu. Aha, fain asa. Dar, pt ca esti omu' parsiv profiti din plin cand vezi ca ma.ta.ti devine oarecum sclava, ba mai rau. Normal, tie.ti merge relativ bine fata de ceea ce stiu restul. Ti se da totul mai pe tava ca niciodata, desii mereu ai trait pe spatele mamii tale mancandu.i zilele si totusi, undeva ascuns iesind mult prea rar la iveala, chiar tii la ea.
Te schimbi. De la boala dar nu numai. Parca esti altcineva. Nepoata.ta cu care te.ntelegeai si cu care erai ca si cel mai bun prieten al ei si cu care rezolvai diferite probleme de.ale ei si de.ale tale nu mai poa' sa vina sa.ti zica ''Unchiule trezeste.te ca nu e asa!!''. Si daca ti.ar spune, n.ai mai intelege. Te simti, poate, mai bolnav decat esti, chiar esti, sau doar profiti din greu.
Si maica.ta aia trebe sa se descurce cu o pensie (nu de rahat, da' mica pt situatia asta), sa se preumble pe ele strazi si prin caldura sa.ti faca tie dosar complet pt nu se stie ce.
Intre timp tu ce faci? Dai dispozitii, ranesti. Mai mult decat ca abuzezi de femeia aia, dar o tratezi plin de nesimtire.
Si ce.ar trebui facut? Cei n copii pe care.i ai nu mai stiu nimic de tine de mult, nevestele poate te.au uitat deja. Si.ar fi singurii.n putere sa ia decizii asupra ta. Nici macar maica.ta la o varsta... inaintata. Dar cum sa dai de ei? Si cand vor veni tot ma.ta va fi aia blamata ''doamna, da' la varsta asta sa luati decizii asa? De ce nu ne.ati spus??''. Poate n.ar face nimic, dar macar ar sti. Si, revenind, tu.ti bati, practic, joc de maica.ta si, mai mult sau mai putin indirect, de toti din jurul tau...
Erai 'Unchiu', te.a pidrdut. Pt ea, pt sufletul ei, te.ai dus. Si e mai rau ca nu la propriu. De unde.i faceai bine acu.i faci rau si nici nu.i dai seama. Nu poti. De maica.ta, biata de ea, nu mai ai ce sa zici. Pe ea o termini si daca Doamne fereste ea patzeste ceva, tu esti complet neajutorat. Deci ai grija.

De asta ma sperie omul. Ma sperie cum se poate duce de la 'El' (o pers care sa.nsemne ceva pt mine/tine) nu doar in 'el', dar intr.un el care face rau.

Ma sperie.

luni, 1 august 2011

Trezeşte-te!Trezeşte-te!

Pt ce atata chin launtric, pt ce atatea vise? Pt ce totul? Pt ce toate 'planurile' astea adolescentine??
Pt nimic. Sunt doar frunze.n vant, maturate de.un gunoier. Viata. Nu, nu, majoritatea n.au nici macar o banala baza posibila, cum sa devina realitate?? Nu, nu.
Wake the f**** up, my darling!!
''Se spune ca sunt vise Si ca nu pot fi aprinse, Sunt primele ce le vezi cand becurile.s stinse; Da' si cand is aprinse si te trezesti cu ele.n gand Si le vizualizezi incet, Rand pe rand'' (NaNe - vise), ei bine, vizaliza.mi.ai capu degetului mijlociu, ca daca tot 'vizualizezi' atata, de ce mama mea nu se face diferenta.ntr.e POSIBIL, IMPOSIBIL si PERFECT ABERANT?? Aha... Raspunsul ar fi: pt k snt 15-16 ani la mijloc... So what?! E adevarat ca adolescenti realisti e cam absuuurd, dar ar trebui macar sa.ncercam. Mai e adevarat si ca asta.i frumusetea varstei.
Dar ne mananca nervi. Ceea ce uneori imi place, de ce sa mint?, dar uneori (si mai des asta) o detest.



¡NOTA: desi pare, aceasta postare nu are neaparata legatura cu ceva din viata mea (personala). Ma simt bine asa cum sunt, dar uneori nu. Scriu asta pt ca pur si simplu simt ca trebuie. Nimic mai mult.