Dilema....

Oare se poate ca, in unele situatii, sa-ti para rau ca ai persoane la care chiar ti in jurul tau? Da! Ca Da, da, "cuuum????", dar da! Se poate si e chiar dovedit... Cum vine asta? Pai....

Tu chiar ti la o persoana, o iubesti... mult (ca ti-e iubit/a, prieten f bun sau alte alea).... si iti faci draci.... dintr-un motiv care il/o include, dar neporovocat de ea/el... si ce se intampla? Pai... iti vine sa te razbuni, sa-i futi una sau ceva pt simplul fapt ca exista... Ai vrea sa dispara din viata ta... dupa te apuca toate acelea (plans si alti draci) ca "Doamne ce prostii spun!"... dupa incepi sa gandesti mai la rece si sa injuri de toti mortii ca, daca n-ar fi fost el/ea, pt tine, cu asa statut (adca sam il/o iubesti asa mult) nu s-ar fi intamplat asa, pt ca nu ar fi avut cine ti-a provocat nervii de cine sa se lege, deci.. orice-ar fi zis (relativ, exista exceptii, normal, dar intelegi ideea) nu te-ar fi dutut asa, pt ca persoana la care ti nu ar fi existat, nu ai tine la nimeni deci nu te-ar afecta....

Insumand toate astea (care sunt putine, stiu...) rezulta o maaare ceata.... Pt ca, din ce-am spus, e mai bine sa nu iubesti pe nimeni in niciun fel ca sa nu poti fi ranit... Dar eu sustin (si continui sa fac asta - inca, nu se stie pt cat timp) ca e foarte bine sa iubesti, lumea sa fie plina de iubire (repet: de orice fel).... Cum e mai bine? Sa nu iubesti cand te raneste cineva? Nu esti robot, nu esti calculator sa fi programat in C++ "if everything's right, love, else not", so what the fu..nction??? Ce ne facem? Mai iubim sau nu, oameni buni, ca deja mi s-a acrit de intrebari fara sens&raspuns, cum ar fia sta... De ce sa nu iubesti, e asa frumos cand totul e inregula... si atat de oribil, hiodos, gretos cand cineva face comentarii si ia decizii in locul tau, fata de iubitul/a sau prietenul/a foarte bun (pers la care ti f mult, despre care vorbesc acum). E trist, pt ca lucrul asta nu se intampla decat in doua conditii: 1. ai viata-n maini sau cel putin 18ani 2. ai parinti care tac si inghit sau pur si simplu gandesc inainte sa vorbeasca. Altfel - cazul real si unic existent pt cei care n-au 18 ani - asta e, ne controleaza altii, actionam ori ca roboteii, calculatoarele care au instalat C++ sau... nu iubim pe nimeni si nimic.... Oare am putea? .... Oare ar fi mai bine... sa renuntam sa iubim pe cineva...

Defapt, ca sa particularizez pt ca deja ajung penibila nerecunpscand ca vorbesc de cazul meu, deja am facut asta odata.... Si pe fata, adica verde, curat, zis "frate pana n-am 18 ani n-am de ales".... dar acum...? Oare, dupa o bucata buna de timp, merita? Pt ca atunci vorbeam de cateva luni.... Acum vorbim de cateva luni bune... Oare, merita? Defapt nu, sa ma chinui sa nu pun problema asa, dar oare merita sa functionez ca C++... oare merita sa las totul si sa merg singura-n fata pana ies din iad? Da, iadul e rau, e dur, deci esti singur... Oare?

Oare, cum trebuie sa fie lucrurile? Defapt, cum e mai bine sa fie... nu cum trebuie... nu exista trebuie... ci e mai bine. Deci? ..... Ma gandesc.... Veti sti si voi (daca nu stiti deja) cand voi descoperi.... cand voi descoperi? Sper ca destul de curand, pt ca altfel, la personalitatea mea "pisicoasa" - adica ma atasez f usor, iubesc f mult, renunt f greu la ceva si etc -, voi ajunge undeva la 5+4... Garantat, nu oricum.

Every step that I take is another mistake to you - I've become so numb!

Haideti, ingeri!

Sa visam cu totii, impreuna,

O lume, un pic mai nebuna,

Sa visam neincetat, impreuna,

O lume, mai putin nebuna.

Sa-i scoatem mantia neagra,

Sa facem noaptea clara,

Sa-i schimbam aerul funebru,

Sa-i darum binele - integru.

Sa visam cu totii, impreuna,

Sa-i daruim lumii o roza cununa,

Sa-i daruim lumii iubirea...

Haideti, ingeri! Aceasta ne e menirea!

Clipe ca de batranete

Mi-e dor de mine, persoana tanara,

De gandul care fericire fura,

De ochii licarind mi-e dor,

De zambetul oaches mi-e dor,

De gaza jucausa mi-e dor,

De mana micuta mi-e dor,

De ziua ce-mi parea scurta mi-e dor,

De bunici mi-e dor,

De parinti mi-e dor,

De Tatal ce-mi purta grija mi-e dor,

De Omu Rau mi-e dor -

Dar aceste doua sunt un mit -

Pentru un mic copil, potrivit -

De ceasul colorat mi-e dor,

De clipa lunga mi-e dor,

De pastele cu iepurasi mi-e dor,

De Mos Craciun mi-e dor,

De jobenul din perete mi-e dor,

De tot ce-am avut candva mi-e dor,

De ce-as fi avut mi-e dor,

De ce-mi doream mi-e dor.

Caci acum s-a dus placerea,

Inima mi-a cunoscut durerea,

Timpul mi-a pierit pe dupa gard.

De gandul c-am sa cresc mi-e dor

Si de visele-n care mereu pot sa zbor,

Dar mi-e rau,

Acum doar simt cum mor.

Mustrarea constiintei - sansele vietii

- A spus ca va veni. Eu nu o vad. Poate asteapta afara, ia, du-te si verifica. Este? Daca da, zi-isa vina. Daca nu, atunci sa nu mai vina deloc.

------------------

- Ce spui tu? Era acolo? Si de ce n-ai poftit-o aici, la caldurica si mi-o lasi in frigul de-afara? Sa nu-mi spui ca a plecat de buna-voie, ca n ute cred. Du-te dupa ea si adu-o aici, aici e locul ei, ce sa fac eu? Nu e vina mea, dar ea trebuie sa fie aici, asa ca: sa fie, amin! Adu-o acum! Ce-ai de nu pleci odata, o s-o pierzi de pe drum, n-ai s-o mai gasesti. Du-te-odata, ia-o-napoi repede, hai! Ce mai stai atata degeaba - du-te! Du-te, du-te! Grabeste-te!

------------------

- Ai pierdut-o. Eu ce sa-ti fac? Nu-i vina mea. Ai plecat mult prea tarziu. Eu ti-am spus c-ai s-o pierzi de pe drum, dar tu mereu faci numai cum vrei tu. Vorbesc degeaba, ai pierdut-o si pe asta si de data asta si de data viitoare daca nu-ncepi sa ma mai asculti si pe mine. Acu' ce faci? Numeri zilele? Crezi ca sti cand vine alta? Crezi prost!

Monolog al persoanei mele

"E o stea sus acolo, care straluceste! Da, da, e o puzderie de stele, dar e numai una, una vad! Celelalte... nu stralucesc la fel, sunt parca... prafuite. Asa ca, ma uit in continuare la steaua Aceea.

Ute-o si tu! De ce n-o vezi? Pare imensa, ar trebui s-o vezi si tu... o vezi, nu? A!... Deci chiar n-o vezi... Dar crede-ma, atunci. E unica, e-n flacari parca, da nu-i stea cazatoare. E... unchibrit... infinit. Sau poate nu prea infinit, dar lung, foarte lung, oricum. Ia! Ia, uite-i un colt, al doilea, al treilea... si mai multe colturi. Un infinit de colturi, sau poate nu prea infinit, dar multe, in orice caz.

Uite-ma si pe mine! Defapt nu, stai... esti tu - dar semanam asa de bine... nu, sunt eu... ba esti tu. Nu, sunt eu, defapt. Sau tu...? Eh, oricum, eu sau tu, steaua e a unuia dintre noi."

Si stau acum pe un pervaz ingust

Dorindu-mi ca inaltimea s-o gust;

S-ajung, s-ating steaua, s-o simt,

Sa fiu sigur ca pe mine nu ma mint.

E-aproape ireala, candva o sa dispara,

Dar in inima-mi e-o floare rara;

Parca era colt din iubire suprema,

Imaginea-i in minteamea - eterna.